Cum să dezvolți o cale de învățare adaptivă pentru jocul didactic E.F.A.

de Cornelia Schade

O întrebare de cercetare în cadrul E.F.A. este modul în care învățarea bazată pe jocuri poate fi susținută de căi de învățare adaptive și modul în care aceste elemente adaptive pot fi dezvoltate suficient pentru a face învățarea mai experiențială și mai eficientă în timp.

Jocul E.F.A. abordează necesitatea de a afla mai multer despre sănătatea în muncă și evaluarea riscurilor în rândul liderilor din sectorul serviciilor sociale. Subiectul siguranței la locul de muncă este adesea perceput ca o junglă de obligații. Jocul bazat pe browser E.F.A. vrea să desfacă această junglă și să ofere asistență companiilor care efectuează o evaluare a riscurilor.
Un obiectiv general al proiectului este de a proiecta jocul didactic ca un mediu de învățare adaptativ. Comparativ cu mediile tradiționale de învățare, sistemele de învățare adaptive au calitatea unică de adaptare la nevoile cursantului. Biografiile profesionale în zilele noastre tind să fie mai diverse, cursanții sunt mai eterogeni, aduc cunoștințe anterioare diferite, iar profesorii sunt tot mai provocați să satisfacă aceste nevoi diferite. Pentru a aborda această provocare, proiectul explorează activitățile cheie necesare dezvoltării unui mediu de învățare adaptat bazat pe joc. Realizarea E.F.A. un sistem adaptativ de învățare are potențialul de a optimiza învățarea în funcție de nevoile individuale ale cursanților și, în plus, de a le mări experiența și motivația. Jocul adaptiv didactic poate fi folosit în scopuri de educație suplimentară, în special pentru formarea liderilor în teme legate de sănătate.

În timpul proiectului E.F.A., a fost dezvoltat un prototip al unui joc didactic adaptativ pentru siguranța la locul de muncă. Un aspect cheie al procesului de dezvoltare a fost descoperirea modului în care jocul serios poate fi creat ca un joc adaptativ care se adaptează la nevoile individuale ale cursantului. Pentru a concentra concepția și dezvoltarea asupra acestui obiectiv specific, echipa de proiect a identificat trei componente de bază de care are nevoie sistemul adaptativ de învățare – un model de domeniu, un model de cursant și un model de tutoriale^[22]. În modelul domeniului, au fost colectate toate informațiile despre cunoștințele abordate în joc și ce relații există între aceste cunoștințe (cunoașterea specifică este o condiție prealabilă pentru alte cunoștințe?). Mai târziu, acele obiecte de cunoaștere au fost traduse în sarcini specifice de învățare, cum ar fi mini-jocuri, puzzle-uri, teste. În modelul cursantului au fost colectate toate informațiile despre cursant, în special modul în care au îndeplinit anumite sarcini (performanța cursantului). În modelul tutorial, echipa proiectului a definit care sunt diferitele căi de învățare oferite și modul în care anumite instrucțiuni sau conținut se adaptează pe baza modelului cursantului pentru a oferi asistență individuală. Încercarea de a crea un joc didactic adaptativ lasă câteva întrebări deschise pentru cercetări ulterioare. O întrebare referitoare la modelul de domeniu este cum să valideze suficient faptul că relațiile preliminare dintre diferitele obiecte de cunoaștere găsite și definite de echipă sunt de fapt o condiție prealabilă pentru cursanți. Colectarea datelor privind comportamentul cursantului lasă provocarea cu privire la modul în care poate fi creată o valoare suficientă care să reflecte performanța cursantului și cum această valoare poate servi drept bază pentru alegerea căilor individuale de învățare.